consiliervacante.ro

Simplu, natural si sanatos. Aceasta pare sa fie “reteta” dupa care se ghideaza grecii, atunci cand vine vorba de mancarea traditionala. Fara pretentii de bucatarie sofisticata si reguli stricte de eticheta, grecii stiu sa se bucure de viata ca nimeni altii. Ei adora sa-si cumpere uleiul, maslinele, fructele proaspete si maslinele direct de la producatori, unde se pot si degusta.

Pietele locale se tin de obicei o data pe saptamana, in aer liber, si, pe langa legume si fructe proaspete, se vand si alte chilipiruri. Aici, preturile se pot negocia, dar in limite mici. O vizita in Grecia n-ar fi completa fara a achitiona, pentru consumul propriu sau pentru cei dragi de casa, cateva dintre produsele alimentare traditionale ale Greciei.

Uleiul de masline. Grecia este cel de-al treilea producator mondial de ulei de masline (dupa Spania si Italia), si peste 75% din uleiul produs aici produs este ulei de calitate superioara, extravirgin. Exportat in toata lumea, uleiul de masline este un ingredient nelipsit in dieta mediraneeana, dar, pe langa utilizarea lui culinara este considerat un fel de panaceu universal si un ajutor de nadejde in toate retetele de frumusete.

Maslinele. Nici o alta tara din lume nu se poate lauda cu mai multe varietati de masline. Grecia este principalul producator mondial de masline negre, dar este devansa, la productia de masline, de eternele rivale din bazinul mediteraneean, Franta si Italia. Cele mai mari plantatii de maslini sunt in sudul Greciei, in Peloponez, dar si in Creta, insulele din Marea Egee si insulele ionice. Maslinele “nationale” sunt cele carnoase, de culoare neagra-vinetie Kalamata (sau Kalamon), ce provin din zona cu acelasi nume, insa de recunoastere internationala se bucura si Amfissa si Koroneiki. Acestea se gasesc atat varsate, cat si imbuteliate, in otet de vin sau ulei de masline.  Veti avea surpriza sa constatati ca in unele magazine sunt foarte scumpe, de obicei mai scumpe decat cele de pe piata romaneasca, importate din Grecia; in schimb, la producatori au un pret rezonabil. Grecii obisnuiesc sa cumpere foarte ieftin masline abia recoltate, pe care le conserva dupa retete traditionale.

Branza Feta este considerata cea mai veche branza din lume si este o reteta tipic greceasca. Dupa o lunga batalie in justitie cu Danemarca, pentru inregistrarea marcii “Feta”, in 2002, ea a fost recunoscuta ca un produs 100% grecesc, in timp ce companiile daneze au fost nevoite sa-si redenumeasca produsele. Feta autentica nici macar nu seamana cu cea comercializata in Romania, are o consistenta mult mai cremoasa si este preparata din lapte de capra sau dintr-un amestec de lapte de capra si oaie. Inainte de a fi consumata, feta este lasata cel putin 2 luni la maturat si conservata in butoaie de lemn. Alte tipuri de branzeturi populare sunt Kaseri si Kefalotyri.

Gemul si jeleu de fructe – Marmeladele grecesti foarte fine sunt printre cele mai cautate din lume. De neegalat sunt insa gemul de smochine si jeleul de citrice - portocale, lamaie sau lime. In Corfu exista o specie de portocala mica si foarte aromata – kumquat – din care se face gem, dulceata sau lichior cu o aroma specifica.

Mierea locala este foarte aromata si de buna calitate si de obicei este vanduta direct de apicultori, dupa degustare. In multe zone rurale, pe marginea drumului puteti vedea pancarte pe scrie “meli”, de unde puteti achizitiona mierea la prima mana, la preturi convenabile. Mierea greceasca este foarte aromata, comparativ cu “suratele” ei din alte zone. Traditionale sunt mierea de cimbru – unica in lume, dar si cea de lavanda, lime, flori de portocal sau conifere.

Dulciurile traditionale. Loukoumi (replica greceasca a rahatului) – se gaseste intr-o mare varietate de arome, cea mai populara aroma fiind cea de trandafir. Halvaua cu nuci, alune, fistic, cacao, vanilie este unul dintre cele mai cautate suveniruri comestibile si este usor diferita ca gust si textura de cea turceasca. Un alt desert traditional este pasteli, un baton pe baza de susan si miere, foarte apreciat atat de copii, cat si de catre adulti, fiind foarte hranitor si bogat in vitamine.  Mandolato, caruia i se atribuie proprietati afrodisiace, a devenit faimos datorita imparatului Justinian, despre care se spune ca era dependent de deliciosul desert cu migdale. Cel mai autentic mandolato vine din insulele Corfu si Zakynthos.

Condimente si plante aromatice – le puteti gasi atat in magazinele de suveniruri (unde sunt mai scumpe), cat si in magazinele specializate sau in supermarket-uri. Cu siguranta nu veti dori sa plecati fara a va face cateva rezerve de condimente tipice si mix-uri de condimente pentru gyros si souvlaki, pentru salata greceasca, pentru moussaka sau tzatziki. Datorita numarului record de zile insorite si a climei blande, mediteraneene, condimentele sunt de foarte buna calitate si cele mai renumite restaurante ale lumii obisnuiesc sa se aprovizioneze cu susan grecesc, cu cumin – dar, de departe, “regele condimentelor” este sofranul rosu, cea mai scumpa mirodenie de lume. Si pe buna dreptate, fiindca acesta este obtinut din staminele florii de sofran (o planta inrudita cu brandusa). Florile sunt culese manual si sunt necesare zeci de mii de flori pentru cateva grame din pretioasa mirodenie.
De asemenea, calitatea ceaiului de musetel, de salvie sau busuioc este de top.

Fructe uscate – atat la producatori, cat si in supermarket-uri se gasesc fructe uscate vrac: prune, rondele de banane si ananas, papaya, curmale – un desert extrem de sanatos, pe care copiii il vor adora. Se pot consuma ca atare, in combinatie cu cereale si iaurt, dar si in turta dulce sau in alte deserturi.

Bauturile merita un capitol aparte. Bautura traditionala este ouzo, un fel de lichior cu gust pronuntat de anason, care, indoit cu apa, devine de un alb laptos, si are un gust destul de ciudat pentru europeni, ce aduce oarecum cu apa de gura. Ouzo este ieftin si are o concentratie mare de alcool. Grecii il considera cel mai bun acompaniament la o masa cu fructe de mare, dar, conform unei zicale din batrani “cel mai bun ouzo este baut in compania prietenilor buni”. Cele mai apreciate branduri sunt “12” si Metaxa. Este atat de popular, incat in unele localuri este servit din partea casei, dupa masa. In toate magazinele de suveniruri se gasesc sticle miniaturale cu ouzo si sticle-suvenir, cele mai cautate fiind cele in forma de coloane sau temple grecesti.

Grecii sunt mari iubitori de vinuri si in general vinurile rosii sunt mai populare decat cele albe. Printre cele mai cautate se numara vinurile dulci din Creta, Samos si Lemnos, dar si "Assyrtiko", "Athiri", "Roditis", "Xynomavro", "Agiorgitiko" sau "Mavrodafni". O alta bautura extrem de populara este retsina, un vin alb invechit in butoaie de brad, de la care imprumuta aroma specifica de conifere, de unde si numele, ce inseamna “rasina”.
In timp ce grecii il gasesc delicios, majoritatea turistilor straini il considera de-a dreptul respingator.
Metaxa este coniacul care si-a castigat supranumele de “Elixirul vietii” sau “Nectarul zeilor”. El a fost inventat de de un comerciant de matase, Spyros Metaxas, in 1988. De atunci, a devenit un brand cu recunoastere internationala. Cu cat este mai vechi (numarul anilor este marcat de stelele de pe eticheta), cu atat este mai bun si, evident, mai scump.
Foarte popular este si tsipouro, o bautura cu concentratie mare de alcool (aproximativ 45%) obtinuta din distilarea reziduurilor strugurilor Muscatel.  Vara, se serveste rece, langa aperitive (meze), branza feta, masline, alune, migdale sau chiar desrturi, in timp ce iarna se consuma cald, fiind oarecum similar cu tuica fiarta. Legenda spune ca primii care l-au fabricat au fost calugarii de la Muntele Athos, care nu se indurau sa arunce reziduurile ramase dupa fabricarea vinului. Chiar si astazi, asa cum romanii isi intampina musafirii cu paine si sare, grecii ii intampina, inclusiv la manastiri, cu un paharel si tsipouro si cu loukumi.